Ocuparea forței de muncă și problemele sociale în lume – Tendințe 2017

Ediția din acest an a raportului Organizației Internaționale a Muncii (OIM) ”Ocuparea forței de muncă și problemele sociale în lume – Tendințe 2017” include previziuni ale nivelurilor globale de șomaj pentru 2017 și 2018, precum cele pentru economiile dezvoltate, emergente și în curs de dezvoltare, cu cifre și grafice. Raportul este, de asemenea, consacrat calității locurilor de muncă, precum și formelor vulnerabile de muncă, dar și impactului acestora asupra nemulțumirii sociale și dorinței de a emigra. Studiul oferă orientări strategice pentru stimularea creșterii economice și oportunități de muncă decente în întreaga lume.

Creșterea economică rămâne dezamăgitoare, iar deficitul de muncă decentă – mare.

Creșterea economiei mondiale a atins în 2016 cel mai scăzut nivel din ultimii șase ani – 3,1 la sută, cu mult sub previziunile făcute un an mai devreme. Conform prognozelor pentru viitor, economia mondială ar trebui să înregistreze o creștere modestă în 2017 (3,4 la sută) și în 2018 (3,6 la sută). Cu toate acestea, se subliniază în raport, prognozele de creștere pentru 2017 nu încetează a fi revizuite în direcția scăderii din ultimii ani (de la 4,6 % în 2012, la 3,4 % în 2016) și incertitudinile majore continuă să cuprindă economia globală.

Rezultatele dezamăgitoare ale 2016 și perspectivele de dezvoltare sub tendințele anului 2017 ridică îngrijorări cu privire la capacitatea economiei de a crea suficiente locuri de muncă, a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă existente și a asigura distribuția echitabilă a veniturilor. Peste tot în lume, țările se confruntă cu o dublă provocare: de a repara prejudiciul cauzat de criză și de a crea locuri de muncă de calitate pentru persoanele care vin pe piața muncii.

În primul rând, este de așteptat ca numărul șomerilor să crească cu 3,4 milioane în 2017.

Numărul șomerilor și rata șomajului, după cum se așteaptă, vor rămâne ridicate pe termen scurt, în timp ce forța de muncă va continua să crească. Potrivit prognozelor, rata șomajului în lume ar trebui să crească ușor în 2017, stabilindu-se la nivelul de 5,8 la sută (față de 5,7 la sută în 2016), numărul șomerilor urmând să crească cu 3,4 milioane, aducând șomajul total la peste 201 milioane în 2017. În cazul în care se așteaptă că rata șomajului va rămâne neschimbată în 2018, creșterea populației active (adică a celor care caută locuri de muncă) va fi mai rapidă decât cea a ocupării forței de muncă, numărul de șomeri la nivel mondial suplimentându-se cu 2,7 milioane.

Creșterea ratei șomajului și a numărului șomerilor în 2017 va fi condiționată de deteriorarea situației de pe piața forței de muncă în țările în curs de dezvoltare (întrucât impactul mai multor recesiuni profunde din 2016 continuă să afecteze piețele forței de muncă în 2017). De fapt, este de așteptat ca numărul șomerilor să crească în țările în curs de dezvoltare cu aproximativ 3,6 milioane, între 2016 și 2017, iar rata șomajului să sporească de la 5,6 % în 2016, la 5,7 % în 2017. Perspectivele sunt deosebit de îngrijorătoare în America Latină și Caraibe, în cazul în care se așteaptă ca rata șomajului să crească cu 0,3 % în 2017, până la 8,4 %, determinată, în mare măsură, de creșterea șomajului în Brazilia.

În schimb, se așteaptă o scădere a șomajului în țările dezvoltate – de la 6,3 la sută în 2016, la 6,2 la sută în 2017. În Europa, în special cea de Nord, Sud și Vest, ratele șomajului vor continua să scadă, dar ritmul de îmbunătățire va încetini și există semne că șomajul structural se va agrava. Același lucru este în Canada și Statele Unite ale Americii. Astfel, atât în ​​Europa, cât și în America de Nord, șomajul pe termen lung rămâne ridicat, în comparație cu nivelul său dinainte de criză și chiar a crescut recent în Europa, în ciuda unei scăderi a ratei acestuia. De fapt, în UE-28, ponderea șomerilor care au fost în căutarea unui loc de muncă timp de 12 luni sau mai mult a ajuns la 47,8 la sută în al doilea trimestru din 2016, de la 44,5 la sută în același trimestru al anului 2012. Mai mult decât atât, în al doilea trimestru din 2016, mai mult de două treimi din acest grup – un total de 6 milioane de oameni – au fost șomeri timp de peste doi ani.

De asemenea, în 2017 se așteaptă o creștere a nivelului șomajului în țările în curs de dezvoltare, ratele șomajului situându-se la aproximativ 5,5 la sută în 2017 și 2018. Cu toate acestea, pentru multe țări dezvoltate și în curs de dezvoltare, principala preocupare rămâne calitatea slabă a ocupării forței de muncă – proporțiile ridicate ale lucrătorilor pe cont propriu și lucrătorilor domestici neremunerați (clasificați în mod colectiv ca lucrători vulnerabili).

În al doilea rând, rămâne răspândită ocuparea forței de muncă vulnerabile, care afectează 1,4 miliarde de lucrători în lume.

Acești lucrători sunt, în general, supuși unor mari incertitudini, având adesea un acces limitat la sistemele de protecție socială, care sunt mai răspândite în rândul lucrătorilor salariați. Cu toate acestea, nu se așteaptă decât o îmbunătățire modestă în următorii ani: rata de ocupare vulnerabilă nu ar trebui să scadă cu mai mult de 0,2 la sută anual în următorii doi ani, pe când, între anii 2000 și 2010, a scăzut în medie cu 0,5 puncte procentuale pe an. În aceste condiții, formele vulnerabile de angajare ar trebui să reprezinte în continuare peste 42 la sută din totalul locurilor de muncă în 2017, echivalentul a aproximativ 1,4 miliarde oameni din întreaga lume. De fapt, în țările emergente aproape unul din doi muncitori se află în forme vulnerabile de muncă, iar în țările în curs de dezvoltare – aproape patru din cinci lucrători. Prin urmare, se estimează că numărul de lucrători în locuri de muncă vulnerabile va crește cu 11 milioane pe an la nivel mondial, cele mai afectate zone fiind Asia de Sud și Africa sub-sahariana.

În al treilea rând, reducerea sărăciei încetinește, punând în pericol realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Sărăcia a rămas o problemă în 2016, aproape jumătate din muncitori din Asia de Sud și aproape două treimi din Africa sub-sahariana trăiesc în condiții de sărăcie extremă sau moderată (cu mai puțin de 3.10 USD pe zi). Rată lucrătorilor săraci a scăzut în mod constant de-a lungul ultimelor decenii, această evoluție urmând să continue în 2017. În țările dezvoltate și în curs de dezvoltare, proporția lucrătorilor care trăiesc în condiții de sărăcie extremă până la moderată este de așteptat să scadă – de la 29,4 la sută în 2016, la 28,7 la sută în 2017. Cu toate acestea, progresele în reducerea ratei sărăciei încetinesc.

Numărul absolut al lucrătorilor săraci, de asemenea, a scăzut în ultimii ani, în prezent însă, acest proces decurge într-un ritm mai lent, iar în țările în curs de dezvoltare chiar a început să crească. În condițiile în care rata și numărul de lucrători săraci a scăzut rapid în țările emergente, progresele înregistrate în țările în curs de dezvoltare au fost prea lente pentru a ține pasul creșterii ocupării forței de muncă. În consecință, în următorii doi ani, rândurile lucrătorilor ce câștigă mai puțin de 3,10 dolari pe zi poate crește cu aproximativ 3 milioane pe an.

În cele din urmă, inechitatea în oportunități și nemulțumirea socială persistă.

Acest set de tendințe sociale se explică prin disparități, de multe ori foarte accentuate în dependență de diferite grupuri demografice. Inegalitatea de șanse între bărbați și femei pe piața muncii, manifestată persistent în multe domenii, este o preocupare majoră. Astfel, în Africa de Nord, spre deosebire de bărbați, femeile lucrătoare sunt expuse unui risc de două ori mai mare de a deveni șomeri în 2017. Femeile sunt, de asemenea, în mod sistematic suprareprezentate în ocuparea forței de muncă vulnerabile în Africa, Asia Pacific și Statele Arabe.

Inegalitățile dintre bărbați și femei pe piața forței de muncă se reflectă și în diferența de remunerare. După cum s-a subliniat în recentul Raport Mondial al OIM privind salariile 2016/17, diferențele salariale, care ajung până la 40% (de exemplu, în Azerbaidjan), persistă în pofida progreselor legislative privind egalitatea de remunerare, realizate de mai multe țări.

Mai mult decât atât, într-un context global, marcat de incertitudine, riscul unor tulburări sau nemulțumiri sociale a sporit în aproape toate regiunile.

Nemulțumirea față de situația socială și lipsa de oportunități de muncă decente sunt printre motivele care duc la migrație. De fapt, între 2009 și 2016, ponderea populației de vârstă aptă de muncă care dorește să migreze a fost în creștere în toate regiunile lumii, cu excepția Asiei de Sud și Asiei de Sud-Pacific. Cele mai mari creșteri în această perioadă au avut loc în America Latină, Caraibe și Statele Arabe. În general, ponderea persoanelor care doresc să se mute în străinătate a rămas cea mai mare în Africa sub-sahariană – 32 la sută, urmată îndeaproape de America Latină, Caraibe și Africa de Nord – peste 30 la sută și, respectiv, 27 la sută.

Este important să se adopte politici care să se concentreze pe eliminarea obstacolelor structurale de creștere și, în special, pe reducerea inegalității.

Dinamica recentă a pieței forței de muncă este rezultatul unor factori ciclici și structurali, cum ar fi creșterea scăzută a productivității și adâncirea inegalității veniturilor, care poate duce la stagnare pe termen lung. Dacă ipoteza unei stagnări seculare este confirmată, OIM estimează că numărul șomerilor ar putea crește și mai mult de 1 milion în următorii doi ani. Economiile dezvoltate ar fi cele mai afectate, în timp ce țările emergente și cele în curs de dezvoltare ar putea beneficia inițial de intrări masive de capital, ca urmare a impactului negativ al încetinirii comerțului și investițiilor.

Este esențial să se găsească combinația potrivită de măsuri. În acest sens, politicile macroeconomice trebuie să dea importanță măsurilor pentru a aborda cauzele profunde ale stagnării seculare și înlăturarea obstacolelor structurale care compromit creșterea economică. OIM estimează că eforturile coordonate de stimulare fiscală – creșterea investițiilor publice – care ar viza fiecare țară, ar da un impuls imediat economiei mondiale. Acest lucru ar putea reduce șomajul la nivel mondial, în raport cu linia de bază, cu 0,7 milioane în 2017 și 1,9 milioane în 2018. Pe termen mediu, aceste eforturi probabil ar risipi temerile de creștere lentă și ar favoriza cererea de investiții.

Tendințele pe termen lung, legate de evoluțiile tehnologice și schimbările structurale ce au loc, vor influența, de asemenea, natura creșterii economice. În activitatea sa ulterioară, OIM va examina îndeaproape implicațiile acestor evoluții înregistrate pe piața mondială a muncii, inclusiv efectul lor asupra numărului și calității locurilor de muncă.

Rezumat din raportul ILO ”Ocuparea forței de muncă și problemele sociale în lume – Tendințe 2017”