Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova

Contestarea măsurilor luate de inspectorii de muncă

29.05.2013

iInspectia muncii

Continuare (nr. 18 din 3 mai 2013, nr. 19 din 17 mai 2013)

Potrivit dispoziţiei art. 380 din Codul muncii, actele administrative emise de inspectorii de muncă pot fi contestate la Inspectorul General de Stat şi/sau conform Legii contencio­sului administrativ nr. 793/2000.

Noţiunea de act administrativ potrivit art. 2 din Legea contenci­osului administrativ constituie o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual (spre exemplu, prescrip­ţia inspectorului muncii), din par­tea unei autorităţi publice (în cazul dat, prin intermediul inspectorului de muncă) în vederea organizării executării sau executării la direct a legii.

Actele administrative respective pot fi contestate de către salariat în cazul în care, acesta, salariatul nu este satisfăcut de rezultatul exami­nării din partea inspectorului de muncă a petiţiei depuse de el, sau în cazul în care petiţia lui nu a fost examinată în termenul stabilit.

Actele administrative emise de Inspectorul General de Stat pot fi contestate de către salariat conform Legii contenciosului administrativ.

Contestarea actelor adminis­trative emise atât de inspectorii de muncă, cât şi de Inspectorul Gene­ral de Stat în temeiul legii nomi­nalizate condiţionează respectarea mai multor acţiuni procedurale, adică măsuri sau condiţii prevăzu­te de lege.

Astfel, potrivit dispoziţiei art. 14 din Legea contenciosului adminis­trativ persoana, spre exemplu sala­riatul, care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, este în drept, în termen de 30 de zile de la data comunicării actu­lui să expedieze organului emitent al autorităţii publice (în cazul dat, la Inspecţia Muncii) o cerere pre­alabilă prin care să solicite anula­rea totală sau parţială a acestui act, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Dacă organul emitent are un organ ierarhic superior (cum este pentru Inspecţia Muncii Minis­terul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei) cererea prealabilă poate fi adresată de către salariat, la ale­gerea acestuia, fie către Inspecţia Muncii sau către ministerul dat, dacă legislaţia nu prevede altfel.

O altă măsură procedurală în cazul contestării acţiunilor luate de inspectorii de muncă constă în faptul că cererea prealabilă se exa­minează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmând a fi comunicată de îndată petiţionarului.

Art. 16 şi 17 din Legea conten­ciosului administrativ stabileşte, că persoana care se consideră vătăma­tă într-un drept al său recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este satisfăcută de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în terme­nul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ, competentă pentru anularea, în tot sau în parte a ac­tului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Acţiunea poate fi înaintată ne­mijlocit instanţei de contencios ad­ministrativ în cazurile expres pre­văzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţi­onarea în termen legal ori prin res­pingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

Reclamanţii în raporturile de contencios administrativ sunt scu­tiţi de plata taxei de stat. Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la: data primirii răspunsului la cererea pre­alabilă sau data expirării termenu­lui prevăzut de lege pentru soluţi­onarea acesteia; data comunicării refuzului de soluţionare a cererii prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; data comunicării actului adminis­trativ, în cazul în care legea nu pre­vede procedura prealabilă.

Considerăm oportun de menţio­nat şi faptul că Inspecţia Muncii nu este un organ de jurisdicţie a mun­cii, ea constată doar cazurile de încălcare a legislaţiei în domeniu. Potrivit art. 355 din Codul mun­cii, organul abilitat cu dreptul de soluţionare a litigiilor individuale de muncă este instanţa de judecată. În continuare, vom vorbi mai întâi despre procedura prealabilă extra­judiciară de soluţionare a litigiului individual de muncă, apoi despre adresarea salariaţilor în instanţa de judecată.

(Va urma)

Ion Preguza, şeful Departamentului juridic