Sănătatea lucrătorilor moldoveni va fi ocrotită prin medicina ocupaţională

Reprezentanţii salariaţilor moldoveni semnalează în ultimii ani diverse probleme legate de protejarea lucrătorilor de boli şi de tot felul de prejudicii, cauzate de factorii de risc de la locul de muncă. În con­textul actual, în ţara noastră urmează a fi implementat conceptul de medicină ocupaţională. Despre problemele existente în domeniu şi aspectele principale ale acestui concept aflaţi din interviul acordat ziarului nostru de şeful Inspectoratului Muncii al Sindicatelor, Andrei Adam.

– Cum apreciaţi noua încercare a Ministerului Sănătăţii de a imple­menta serviciile de sănătate ocu­paţională?

– Noi considerăm binevenită iniţiativa Ministerului Sănătăţii de a implementa cerinţele Convenţiei 161 privind serviciile de sănătate ocupaţională a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Mai mult, spe­răm că de această dată ea va fi realizată şi ne dorim ca acest lucru să se întâmple cât mai curând, pentru că tentativele anteri­oare nu au avut finalitate. De această dată, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au decis să promoveze în acest scop o iniţia­tivă legislativă care pornește de la ratifica­rea Convenţiei 161, iar documentul se află la etapa finală de elaborare.

– Ce sunt serviciile de sănătate ocupaţională?

– Sunt un sistem de supraveghere şi asigurare a sănătăţii salariaţilor la locul de muncă. Acesta include organizarea con­troalelor medicale la întreprinderi, ela­borarea unor propuneri de înlăturare sau atenuare a factorilor ce provoacă îmbol­năviri profesionale, stabilirea criteriilor de calculare a sporurilor salariale pentru nocivitate, înregistrarea acestor boli pro­fesionale etc.

Funcţiile în cauză vor fi îndeplinite de medicii igienişti, specialiştii în patologii, precum şi de ergonomişti. De asemenea, atunci când vor fi stabilite patologii pro­fesionale, salariaţilor afectaţi le va fi oferit tratament medicamentos şi servicii adiţi­onale de reabilitare şi recuperare, inclusiv sanatorială.

– Care va fi statutul acestor speci­alişti şi cum vor interacţiona ei cu angajatorii şi salariaţii?

– Deocamdată nu ştim ce va prevedea noul proiect de lege. Hotărârea de Gu­vern care a fost propusă anterior stipula că ei vor fi angajaţi la unităţile economice. Sindicatele s-au pronunţat categoric îm­potriva unei atare opţiuni. Problema e că, în cazul salarizării specialiştilor în sănă­tatea ocupaţională de către angajatori, ei vor proteja interesele acestora şi vor mu­şamaliza maladiile şi bolile profesionale. În consecinţă, noi am propus ca salariile respective să fie plătite din altă parte, de exemplu, de Compania Naţională de Asi­gurări în Medicină.

– Care este acum situaţia privind bolile profesionale şi cum ar pu­tea fi influenţată de această iniţi­ativă?

– Statisticile oficiale arată că numărul de îmbolnăviri profesionale este în scăde­re, pe când situaţia reală de la întreprin­deri oferă dovezi în sprijinul afirmaţiei că tabloul e invers. Problema constă în faptul că bolile profesionale nu sunt documenta­te şi înregistrate. Comisiile medicale care ar trebui să se ocupe de examinarea şi cer­tificarea acestor maladii nu dispun de un cadru normativ şi legislativ complet care le-ar defini clar competenţele, unde au voie să se implice şi unde nu etc. Sperăm că noua lege va ţine cont de toate aspectele acestei probleme şi va stabili criterii clare de certificare a bolilor profesionale. Ulte­rior ne putem aştepta la o creştere bruscă a numărului de salariaţi afectaţi de boli profesionale, la garantarea drepturilor le­gale ale acestora, dar şi la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă de la întreprinderi.

– Nu sunt reglementate aceste lu­cruri de Legea securităţii şi sănă­tăţii în muncă?

– Documentul respectiv pune accentul în mare parte pe aspectele legate de secu­ritate, dar conţine foarte puţine prevederi legate de asigurarea sănătăţii la locul de lucru. Până nu demult a existat un şir de norme privind aspectele legate de asigura­rea unor condiţii inofensive de muncă ce nu ar afecta siguranţa şi sănătatea salari­aţilor în timpul serviciului, domeniile sau profesiile expuse factorilor de nocivitate. Ele s-au învechit însă ori au fost abrogate. Reformele de tip ghilotină din domeniul cadrului normativ şi legislativ aplicate an­terior în ţara noastră au anulat toate stan­dardele respective şi domeniul acesta a rămas în umbră. Acum, controlul statului în această privinţă este minim sau lipseşte în general.

– Cum erau reglementate în peri­oada sovietică aceste probleme?

– Atunci, aspectele legate de îmbolnă­virile profesionale erau gestionate de me­dicii igienişti, care erau neutri şi nu puteau fi influenţaţi pentru a muşamaliza aceste maladii. Sistemul de atunci nu mai există, iar ca alternativă urmează a fi implemen­tat conceptul de medicină ocupaţională. Această abordare este mai largă şi per­mite o mai bună reprezentare şi apărare a drepturilor şi intereselor oamenilor, ale salariaţilor. În ultimii ani, în ţara noastră au fost efectuate foarte puţine studii asu­pra substanţelor, tehnologiilor, care au evoluat, sunt mai sofisticate şi presupun mulţi factori noi a căror influenţă asupra lucrătorilor nu este studiată.

– Când ar putea demara imple­mentarea noului sistem în ţara noastră?

– Cadrul legislativ legat de asigurarea sănătăţii ocupaţionale este pus în mare parte pe umerii Ministerului Sănătăţii. Pentru a fi implementat acest concept este necesară, în primul rând, ratificarea Con­venţiei 161, cu recomandările 164 şi 171. În 2013, a fost făcută o încercare de a aproba normele necesare prin intermediul unei hotărâri de Guvern, dar, din anumite motive, acest lucru a fost amânat.

Oricum, punerea în aplicare a acestui concept va dura câțiva ani. După ce va fi aprobat, va fi elaborat un plan de acţiuni care va necesita, de asemenea, timp pen­tru a fi realizat.

– Ce prevede în linii mari Conven­ţia 161 a OIM?

– Acest document recomandă organi­zarea serviciilor de sănătate la locul de muncă pentru toţi angajaţii, în scopul protejării lor de boli şi de prejudiciile ce rezultă din condiţiile neconforme de muncă. Convenţia subliniază importanţa unei abordări multidisciplinare şi de co­laborare multisectorială. La rândul său, conceptul de medicină şi sănătate la locul de muncă presupune crearea unor insti­tuţii medicale specializate de sănătate ocupaţională, abilitate cu funcţii de pre­venire.

Trei factori principali creează funda­mentul prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale – securi­tatea în muncă, igiena industrială şi ergo­nomia.

– Cât de răspândit este acest con­cept şi cum este văzut de angaja­tori?

– În majoritatea ţărilor dezvoltate, să­nătatea ocupaţională este o specialitate medicală bine definită. Ea are o pondere importantă în preocupările angajatorilor şi ale angajaţilor. Această specialitate joa­că un rol major atât în protecţia sănătăţii, cât şi în sporirea productivităţii muncii, ceea ce duce la creşterea calităţii vieţii po­pulaţiei.

www.vocea.md