Academicianul Stanislav Gropa: “Din păcate, sănătatea nu este o prioritate a naţiunii noastre”

Stimate dle Gropa, aţi  vorbit  de  la tribuna Academiei de Ştiinţe, în cadrul celei de-a XV-a Sesiune a Asambleei, despre reformele care sunt necesare în medicină. Cum vedeţi dvs. aceste reforme?

– Reformele în domeniul medicinii sunt dictate de condiţiile de viaţă. Mă refer la indicii demografici – mor-biditatea şi speranţa de via-ţă – care ne vorbesc despre starea sănătăţii populaţiei.

Iată în SUA, de exemplu, peste un milion de cetăţeni au depăşit vârsta de 100 de ani. Este un indice care ne vorbeşte despre starea naţi-unii. Ca să ajungi la 100 de ani trebuie să ai sănătate, capacităţi materiale şi acti-vităţi. Iar conceptul de să-nătate ţine de mentalitate.

Care e neajunsul naţiunii noastre? În primul rând, cel mai crunt bici al nostru este atitudinea faţă de propria sănătate. Din moşi-strămoşi am fost educaţi să muncim mult, să avem alte valori decât sănătatea. Să îndepli-nim trei norme de tutun ca să câştigăm mai mult, să ne facem case mari, să recoltăm tone de struguri ca să avem tone de vin în beci. Până la urmă, astăzi sănătatea nu este o prioritate a naţiunii.

Moldova îmbătrâneşte

– Care ar fi cifrele rele-vante pentru ţara noa-tră?

– Din păcate, indicii spo-rului natural au fost toţi anii în descreştere. Cel mai bine a fost în 1952, când indicele era 27,7. Atunci în republică s-au născut aproape 100 de mii de copii şi au decedat vreo 26 de mii. A fost un decalaj destul de semnifica-tiv. În ultimul timp morta-litatea populaţiei predomină asupra natalităţii. Aproape 70% din populaţie este ma-tură. Substratul copiilor care generează ulterior existenţa ţării este de 30%, ceea ce e extrem de puţin. Şi prognoza organismelor internaţionale este pesimistă. Cu aşa paşi, În anii 2050-2100 populaţia RM se va reduce până la 2,5 milioane. Este catastrofal.

– Doar exodul populaţiei din ţară e de vină?

Exodul este destul de impunător. Numai în anul trecut au plecat din ţară 300 de mii de oameni, inclusiv de vârstă reproductivă. Cei circa 20 de mii de copii mol-doveni s-au născut peste ho-tare şi deja nu mai sunt ce-tăţeni ai RM. În mare parte pleacă tineri specialişti bine pregătiţi.

- Prin prisma activităţii dvs.,  inclusiv  ştiinţifice, ce-ar trebui să ne preocupe în prezent. Ce patologii macină populaţia rămasă?

– Moldova este o ţară în curs de îmbătrânire, cu o po­pulaţie bolnavă, cu speranţa de viaţă mai joasă decât în ţările comunităţii europene şi cu un pronostic nefavora­bil de extindere a numărului de populaţie. La acest capitol trebuie să tragem semnale de alarmă. Datele statistice din domeniu trebuie să stea la baza cercetărilor savanţi­lor. Dacă e să ne referim la patologii, cele mai frecvente şi cu sfârşit letal sunt bolile cardio-vasculare. Acestea au întinerit esenţial.

- De ce?

– Bolile cardiace în toată lumea sunt pe primul loc.Alta e de fapt problema: cota şi vârsta la care ele debutează. E una când pacientul face atac de cord la vârsta de 80-100 de ani şi cu totul altceva atunci când se întâmplă la 30 de ani sau un accident vascular cerebral la 40-50 de ani. Atât bolile vasculare, cât şi cancerul sunt consecinţe a mai multor schimbări, două dintre care sunt esenţiale: integritatea organismului şi factorul ereditar. Trebuie să ne cunoaştem genofondul, particularităţile genetice. De exemplu, în cazul cancerului, pacientul poate fi purtător al unor gene. Genele acestea pot deveni patologice şi pot metamorfoza, respectiv să ducă la dezvoltarea oncoge-netică în anumite condiţii.

Aş menţiona, alcoolul sau fumatul sunt inductori foar-te puternici care activează gena. Poţi avea norocul să ai aceste gene, dar să nu le activezi. Cert e că modul nesănătos de viaţă: alcoolul, tutunul, stresul, alimentarea incorectă, traumele psiholo-gice şi fizice etc. sunt factori de risc şi într-un caz, şi în altul.

Vinul se bea, dar nu „cu căldarea”

- Însă, se zice că vinul face şi bine organismului.

– Evident. Vinul moldo-venesc este unul din cele mai bune din lume. Ar tre­bui, însă, să nu exagerăm cu băutura, ci dimpotrivă, să-l bem în doze terapeutice. Aceasta necesită o educaţie a populaţiei.

- Sunteţi părtinitorul pro-filaxiilor?

– Desigur, e mult mai uşor să previi boala decât s-o tratezi. Să zicem can­cerul colo-rectal. Apare ca rezultat al malignizării aşa-numitor polipi, iar una din metodele de diagnostic al polipilor este colonoscopia. Colonoscopia efectuată la persoanele de după 45 de ani ar putea depista prezenţa patologiei date şi înlăturarea acestora. Astfel, noi înlătu­răm un factor foarte serios care mai departe ar putea trece prin dezvoltarea sa în cancer. De aceea, în multe ţări a comunităţii europene este obligatoriu de a efectua scriningul la patologia dată prin examinarea colonosco­pică obligatorie a populaţie de după 45 de ani, cum era la noi cândva fleurografia. Examenul se face o dată în cinci ani.

- Şi tuberculoza, boala sărăciei, care se simte la ea acasă în Moldova?

– Tuberculoza e o boala foarte serioasă. Se necesită strategii de cercetare pentru diminuarea formelor cauza­te şi aplicarea unor metode de tratament corespunză­toare. Nu putem zice că în domeniul dat nu se lucrea­ză. Sunt colective foarte se­rioase şi puternice de cerce­tători.

Perspectivele în medicină sunt legate de cercetări serioase

- Dar de ce este nevoie pentru ca munca lor, cer­cetările să aducă rezulta­te vizibile statistic?

– Totuşi numărul de cer­cetători ştiinţifici în dome­niul medicinii este foarte mic. Se explică prin salarii mizere ce sunt la nivelul unei asistente medicale.

Specialiştii în genetica moleculară îi putem numă­ra pe degete în republică. Marea majoritate au plecat din ţară. Fără dezvoltarea geneticii, inclusiv a geneticii moleculare, nu putem vorbi despre o medicină perfor­mantă. Perspectiva de sute de ani este o problemă ac­tuală.

- Dle academician, ce este medicina personalizată? Puteţi să vă referiţi la acest capitol?

– Medicina personaliza­tă prevede în primul rând cunoaşterea aprofundată a stării de sănătate a fiecărei persoane. Prin genetica mo­leculară azi putem determi­na şi aprecia predispoziţia persoanei la apariţia diferi­tor boli. Ca exemplu, schim­bările moleculare în anumi­te gene pot predispune la apariţia demenţei. Prezenţa genelor o putem determina în perioada intrauterină sau imediat după naşterea co­pilului. Paralel cunoaştem că traumele cerebrale induc apariţia acestei boli. De aici, persoana care s-a născut cu o astfel de particularitate a genei, îi sunt contraindicate traumele cerebrale. Respectv medicul vine cu unele reco­mandări – copilaşul să nu se ocupe în secţia de box, fot­bal, orice activitate în timpul căreia poate fi traumatizat la cap. Prezenţa genei şi a tra­umelor repetate favorizează apariţia maladiei. Sau dere­glările metabolismului lipi­dic care este un factor de risc în apariţia ateroscerozei şi mai departe apariţia infarc­tului de cord şi a bolilor ce­lebrovasculare. Sau să zicem, dezvoltarea fenulcetonuriei, o maladie genetic transmi­sibilă. Noi facem scriningul noilor născuţi. Însă în fami­liile grupului de risc se poate de apreciat care este starea molecular genetică a mamei, al tăticului şi în perioada in­trauterină se poate de apreci­at dacă fătul este purtător sau nu al acestei maladii. Familia decide să lase sau să întreru­pă sarcina. Nu mai vorbesc de perspectivele frumoase, de posibilitatea înlocuirii unei gene patologice cu una normală, de intervenţii chi­rurgicale la nivel de genă. Este un viitor asupra căruia lucrează savanţii de peste ho­tare şi au rezultate serioase.

Apreciaţi peste hotare, neglijaţi acasă

- Suntem martori la mai multe operaţii de trans­plant reușite. Ce aţi putea să ne povestiţi la capitolul transplantologie?

– Aş menţiona că o mare problemă în republică este cea a transplantului. În trans­plantologia renală noi am fost printre primii în fosta uniune şi au fost obţinute rezultate foarte frumoase de clinica profesorului Adrian Tăna­se, care a consolidat atunci un colectiv foarte puternic. Apropo, şi astăzi mulţi dintre discipolii lui lucrează peste hotare şi sunt conducători ai instituţiilor de frunte. Apoi a fost o stopare mai mult din considerente de neînţelegere şi promovare a unei politici incorecte faţă de problemă şi faţă de persoanele care se ocupau, inclusiv o imper­fecţiune a legislaţiei. Acum parcă se revine încet. Avem cercetări care sunt apreciate şi peste hotare, şi la noi în republică.

- Cum se implică tinerii în cercetare medicală?

– Avem tineri foarte buni, dotaţi, deştepţi. Este o altă categorie de specialişti. Au potenţial mare. Dar, ceea ce-i poate demoraliza sunt salariile. Nu putem ţine o personalitate cu un salariu minim. După 15 ani de pre­gătire el are un salariu de 1500 – 2000 de lei. Sănătatea e un produs foarte scump, cel mai scump. Şi cei care lucrează în domeniu şi îşi fac datoria cu sfinţenie trebuie să fie remuneraţi. În caz con­trar, n-o să avem specialişti, toţi vor pleca peste hotare. Colegul nostru Sava Costin care lucrează în Germania a fost în echipa înaintată pentru Premiul Nobel. Este personalitate recunoscută în toată lumea. Dar nu e aici!

- Mai și scrieţi. Ce vă pre­ocupă în prezent?

– Am finalizat recent un manual împreună cu un co­leg de-al meu, academician din Moscova. Iar acum lu­crăm la o monografie: „Ac­cidentul vascular cerebral”.

- Vă mulţumim mult, dle academician, și vă urăm sănătate!

Pentru consemnare: Angela Chicu

Foto: Ghenadie ZLATIN