Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova

Cusătorese în căutarea firului Ariadnei…

25.04.2013

Cusatorese la masa de lucru

Un grup de cusătorese din Sângerei sunt îngrijorate că întreprinderea la care au lucrat ultimii doi ani nu reuşeşte să le achite restanţele salariale pe anul trecut. Mai mult decât atât, ele consideră că şansele de a-şi recupera banii sunt cu atât mai mici, cu cât procesul intentat în judecată este tergiversat. Am încercat să aflăm care este situaţia de facto a acestor femei.

Iniţial, cusătoresele munceau pentru “Buna dispoziţie” SA din oraşul Sângerei, care contracta comenzi prin intermediul altor firme, iar vestimentanţia cusută aici era destinată exportului. Ma­ria Romandaş, administratoa­rea întreprinderii locale explică că în anul 2010 comenzile s-au stopat şi a fost nevoită să dea în arendă clădirea unei firme de la Bălţi, Excel Manufacturing, timp de zece luni. Respectiv, cusăto­resele au îndeplinit volumul de lucru impus de firma arendaşă şi au executat în jur de 70 mii de unităţi pe lună. În cele din urmă, antreprenorul s-a mutat cu ac­tivitatea la Bălţi, luând cu el o parte din angajatele colectivului. Celelalte cusătorese au rămas să muncească la Sângerei şi veneau la serviciu când erau înregistrate comenzi.

Salariul se achita cu întârziere

Din 14 iulie 2011, noul aren­daş al atelierului devine Vladimir Selezniov, directorul general al companiei Infinity Inc. SRL, cu sediul central la Chişinău şi o fi­lială la Bălţi. Acesta a angajat ofi­cial la firma sa cusătoresele din localitate, propunându-le plata în acord pentru fiecare unitate cu­sută. Însă angajatele susţin acum că deşi aveau contracte individu­ale de muncă, patronul nu le-a achitat niciodată salariul deplin. „Am cusut atâta cât ni s-a cerut, însă banii îi vedeam pe părţi – când 20%, când 50%. Nimeni nu ţinea cont că avem de întreţi­nut copii la grădiniţă şi la şcoală şi, mai ales, aveam cheltuieli de transport. Salariul nostru şi aşa era mic, câştigam în jur de două mii de lei pe lună”, spun femeile.

Infinity Inc. SRL a intrat în solvabilitate în decembrie 2009. Între timp, administratorul Du­mitru Chicu încercase să mă­rească volumul de comenzi pen­tru a evita acest proces, dar fără rezultat. În urma lichidării au rămas datorii la salarii pe lunile septembrie-noiembrie din anul 2012. Deşi a fost creată o nouă companie, InfiniTextil SRL, fos-tele angajate au mari temeri că nu vor mai putea recupera ba­nii. „Actuala companie, care şi-a asumat responsabilitatea de a achita restanţele Infinity SRL, încalcă drepturile angajatelor, deoarece Codul muncii prevede expres că achitarea salariilor lu­crătorilor trebuie să fie prioritară tuturor tranzacţiilor financiare. Directorul susţine că nu are bani să achite, dar ştim prea bine că-şi exportă marfa, deoarece la de­pozitul din Chişinău nu se reţine nimic. Înseamnă că e o modali­tate comodă de a câştiga bani pe seama muncii altora”, conside­ră Tudor Mocanu, preşedintele Consiliului interramural al sin­dicatelor din raionul Sângerei.

Acesta a precizat că femeile sună aproape săptămânal la Chi­şinău şi Bălţi, încercând să afle când îşi vor putea primi banii, însă nu primesc niciun răspuns clar. În speranţa de a rezolva pro­blema, fostele angajate au apelat în noiembrie la Inspecţia Muncii şi la instanţa de judecată, însă re­zulatele întârzie să apară.

„Am lucrat pe toată perioada la Infinity SRL şi acum doresc să-mi primesc salariul meritat. Nu cerem nimic în plus, doar atât cât ni se datorează. Se apropie sărbă­torile şi vrem să le petrecem fru­mos şi cu sufletul împăcat. Avem copii care trebuiesc hrăniţi şi îmbrăcaţi”, spune Olga Turenco, una dintre cusătorese.

Noua companie promite plata restanţelor

Svetlana Petraşco, directorul general InfiniTextil SRL susţi­ne că noua companie creată şi-a asumat toate datoriile acumulate de compania lichidată şi nu se es­chivează de la achitarea acestora.

„Trebuie să se înţeleagă că afa­cerile au alte legităţi. Iniţial, când am deschis filiala de la Sângerei, am avut aşteptări mari, deoarece se preconiza că vor fi în jur de 100 de angajate, însă n-a fost aşa. Prima problemă a fost calitatea produsului finit executat de cu­sătoresele de acolo. Acestea aveau de executat un model unic, un cardigan de tricotaj foarte simplu şi, conform planului, trebuiau să coase în jur de o mie de unităţi pe schimb. Pentru comparaţie, ateli­erele de la Bălţi şi Chişinău exe­cutau cam la 1400 fiecare”, spune directoarea.

Restanţele vor fi achitate conform graficului, însă procedura poate dura

Anul trecut, din cauza calită­ţii proaste a articolelor de vesti­mentaţie cusute la acest atelier, potrivit Svetlanei Petraşco, un lot întreg de marfă a fost întors din Marea Britanie, firma suportând atât cheltuielile de livrare şi taxele vamale, cât şi comisioanele ma­gazinelor cu care aveau contrac­te. Pentru a elimina problema rebuturilor şi a mări calitatea de executare a comenzilor, Mariei Romandaş i s-a propus să găseas­că un tehnolog pentru atelierul respectiv, care să fie disponibil să susţină un curs de calificare cu durata de două săptămâni la fili­ala Bălţi. Mai mult, compania îşi asuma toate cheltuielile vizavi de instruirea, deplasarea şi cazarea persoanei respective.

Din cauza că Infinity SRL în­registra pierderi, în decembrie 2009 aceasta şi-a anunţat insol­vabilitatea. În decembrie 2011 a fost înregistrată o altă companie, InfiniTextil SRL şi a anunţat dis­ponibilitatea de a reangaja toţi lucrătorii care anterior erau la în­treprinderea lichidată. Astfel, au fost expediate scrisori în adresa fostelor angajate la filiala Sânge­rei cu propunerea de a lucra în cadrul actualei companii, însă la filiala Bălţi. Lucrătorilor de la Bălţi care s-au transferat pe 5 de­cembrie 2012, li s-au achitat da­toriile în proporţiile de 20-22%, iar celor de la Sângerei – 22% din sumă.

„În caz dacă decideţi să treceţi prin transfer la lucru în cadrul InfiniTextil SRL din mun. Bălţi noi, în temeiul art. 86 alin (I), lit. u din Codul muncii al Republi­cii Moldova, vă garantăm urmă-toarele: achitarea deplină de că­tre InfiniTextil SRL a datoriei la salariu care s-a acumulat faţă de Dvs. la Infinity Inc. SRL, con­form graficului; lucru permanent cu contract individual de mun­că pe perioadă nedeterminată; acordarea concediului de odihnă anual plătit nefolosit la Infinity Inc. SRL la noul loc de muncă şi achitarea cheltuielilor de trans­port legate de plecarea Dvs. la serviciu şi de la serviciu”, se arată în scrisoare.

Svetlana Petraşco susţine că persoanelor care nu au accep­tat oferta noii companii li se vor achita datoriile salariale acumu­late de Infinity Inc SRL în ordi­nea prevăzută de Legea cu privire la insolvabilitate. „Nimeni nu va fi prejudiciat şi noi nu ne eschi­văm de la plata restanţelor. Toată lumea îmi cunoaşte numărul de telefon şi ştie că răspund prompt. Altceva este că la moment nu avem sursele financiare disponi­bile pentru achitare. Trebuie pu­ţină răbdare, fiindcă InfiniTextil SRL activează şi în scurt timp ne achităm cu oamenii”, promite di­rectoarea întreprinderii.

Ea spune că condiţii similare au fost propuse şi angajaţilor de la Chişinău şi filiala Bălţi şi acum ei lucrează şi au primit în primele trei săptămâni salariul în avans.

Conform documentelor pre­zentate de directorul general al companiei, la data de 19 martie 2012 tot colectivul de la Chişinău a fost transferat de la Infinity Inc SRL la InfiniTextil SRL. Exem­plul a fost urmat şi de personalul de la filiala Bălţi.

Vor să muncească, dar la Sângerei

Dintre cele 31 de cusătorese care activau la filiala de la Sân­gerei, doar opt au acceptat să lu­creze în noile condiţii şi au fost angajate conform ordinului din 4 ianuarie 2013, restul însă s-au reîntors să lucreze la “Buna dis­poziţie” SA. Chiar dacă juridic, opt cusătorese au fost angajate la filiala Bălţi, ele nu au mai ieşit la serviciu, dar şi-au luat conce­diu neplătit. Conform legislaţiei, acesta poate avea o durată maxi­mă de 60 de zile.

În discuţiile cu fostele anga­jate, acestea au recunoscut că au nevoie de un loc de muncă şi ar fi fost disponibile să lucreze cu conducerea noii companii, însă nu la Bălţi, ci anume la Sângerei. „Noi ştim ce înseamnă să te de­plasezi zilnic dintr-o localitate în alta. Nu ne convine categoric să mergem tocmai la Bălţi, mai ales că nu avem transport din sate atât de dimineaţă, iar copiii noş­tri sunt la grădiniţă doar până la 16.30”, argumentează femeile.

Adela HANGANU

a.hanganu@vocea.md

Foto: Ghenadie ZLATIN