Gheorghe BURBULEA: „Condiţiile dificile în care activează salariaţii din Moldova sunt muşamalizate de cifrele oficiale”

Pe 28 aprilie este marcată Ziua Mondială pentru securitate şi sănătate la locul de mun­că. În prezent, când accidentele de muncă se produc în continuu atât în lume, cât şi la noi în ţară, subiectul rămâne actual. Astăzi Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) va comemora victimile accidentelor de muncă de anul trecut, orga­nizând o acţiune de pomenire. Familiile membrilor de sindicat decedaţi vor primi câte trei mii de lei. Astfel, CNSM vrea nu doar să pomenească victimele iresponsabilităţii celor care nu asigură condiţii decente la locul de muncă, ci şi să sensibilizeze opinia publică asupra problemei respective. Aflaţi mai multe despre problema dată din dis­cuţia cu Gheorghe Burbulea, şeful Inspectoratului Muncii al Sindicatelor (IMS).

- Dle Burbulea, de ce a fost necesară crearea IMS?

– În primul rând, în urma „op­timizărilor” făcute de Guvern, Inspecţia Muncii de Stat a rămas cu 96 de salariați din aproape 140, iar finanțarea activităților de control sunt, în opinia mea, in­suficiente. În al doilea rând, pen­tru noi, sindicaliştii, interesele omului muncii sunt mai aproa­pe decât cele ale angajatorului. Noi vrem să informăm operativ și obiectiv despre situația reală din domeniu. Totodată, pentru noi e esenţială atestarea locu­rilor de muncă, de care nu se ocupă Inspecţia Muncii de Stat, ci laboratoarele și colaboratorii Serviciului sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii. În acest sens, avem foarte multe de făcut, pentru că prin intermediul „ghilotinei” cadrul normativ al protecției muncii, moștenit din anii precedenți, a fost abrogat, iar odată cu el au trecut în nefi­inţă şi cerinţele faţă de securita­tea şi sănătatea în muncă la orga­nizarea și întreținerea locurilor de muncă. E strict necesar să verificăm când a fost făcută ates­tarea locului de muncă, care sunt rezultatele acesteia, ce factori de risc profesional au mai apărut la locurile de muncă ș.a.m.d.

- Spuneaţi anterior că situaţia şi condiţiile în care activează salariaţii din Moldova sunt alarmante. Ce anume vi se pare îngrijorător?

– La atestarea locurilor de muncă, precum și la cercetarea împrejurărilor și cauzelor acci­dentelor de muncă cu incapa­citate temporară de muncă și a maladiilor profesionale liderii sindicali au dreptul să participe. Majoritatea dintre ei semnează procesele verbale, însă sunt in­tegral dependenți de angajatori, deoarece sunt salarizați de ei. Tocmai din aceste consideren­te nu pot fi imparțiali. Noi, in­spectorii de muncă ai sindica­telor, suntem independenți față de angajatori, deoarece suntem salarizați de sindicate și vom spune lucrurilor pe nume.

Cele spuse sunt confirmate chiar de datele statistice oficiale care arată că la noi în ţară doar 3,7% din locurile de muncă nu corespund cerințelor normelor sanitare. Pentru comparaţie, în Rusia şi Ucraina acest indice este de 28%, în România – de 18%. Concluzionăm că la noi situa­ţia reală este ascunsă, iar indicii „superbi” ai condițiilor de mun­că din rapoartele întreprinderi­lor din sectorul real sunt departe de realitate.

Fără investiţii în domeniul protecţiei muncii, nu poţi să ai condiţii de muncă decente

Muşamalizarea are loc, deoa­rece investițiile în protecţia mun­cii au scăzut dramatic – aproape 30 de lei (!) pe lună pentru un sa­lariat. Sunt cifre strigătoare la cer. Între timp, creşte nivelul morbi­dităţii şi plăţile din fondul de asi­gurări sociale, care ajung la 500 mil. de lei. Asta în timp ce pentru executarea măsurilor de protec­ţie şi prevenire au fost cheltuite în jur de 200 milioane de lei.

- Pe lângă finanţare, cum ve­deţi îmbunătăţirile din do­meniu?

– Oamenii trebuie să fie mai conştienţi. Iar cotizațiile de asi­gurări sociale să fie bazate pe tarife diferențiate – toţi plătesc cotizaţii de asigurări sociale ega­le, indiferent dacă e fabrică de ci­ment sau grădiniţă de copii. Nu este corect.

- Câţi inspectori de muncă ai sindicatelor şi în ce condiţii activează în prezent?

– Suntem nouă colaboratori, care deservesc raioanele de nord (trei inspectori), de centru (trei inspectori) şi din sudul republi­cii (un inspector). Dislocația de­vine clară atunci când analizezi informația cu privire la densi­tatea accidentelor de muncă pe regiuni. Astfel, dacă în anul 2011 la nord au fost înregistrate 58 de accidente de muncă, la sud – 32, atunci în centru – peste 300 de accidente de muncă. În prezent toți colaboratorii sunt asigurați cu computere portative, apara­te de fotografiat, de înregistrare video, cu telefonie corporati-vă mobilă etc. Finalizăm şi pro­cedura de dotare cu uniformă și mijloace individuale de protecție, ca membrii de sindicat să ne cu­noască, să știe că inspectorul de muncă al sindicatelor a venit să-şi facă meseria.

- Cum încearcă ei să prevină accidentele de muncă?

– Noi punem accent pe efec­tuarea evaluării factorilor de risc profesional la locurile de muncă şi stabilirea unui plan de evitare a pericolelor. Prioritară este orga­nizarea și funcționarea comitete­lor pentru securitate şi sănătate în muncă în cadrul întreprinde­rilor. Cu părere de rău, din par­tea liderilor sindicali din cadrul agenților economici se simte o inerţie în această direcţie. Cred că inspectorii noştri vor da un ajutor practic organizațiilor sin­dicale primare.

- Pot fi create comitete şi aco­lo unde nu sunt membri de sindicat?

– Desigur. În România dacă angajatorul nu are acest comi­tet, el plăteşte zece mii de RONI amendă (aproape 40 de mii de lei moldoveneşti). Iar pe inspec­torii de muncă nu-i interesează dacă este sau nu acolo sindi­cat. Trebuie să luăm exemplu. Obligațiunea de a organiza și de a întreține activitatea comitete­lor pentru securitate și sănătate în muncă trebuie să aparțină an­gajatorilor și nu invers.

- Accidente de muncă morta­le se întâmplă, dar cum sunt pedepsiţi angajatorii în aces­te cazuri?

– Aici este o dificultate mare. La noi, dacă e vinovat angaja­torul, el trebuie să plătească in­demnizaţia unică, dacă angajatul – lui nu îi este achitată această indemnizație. În ţările civilizate plăţile respective le fac compani­ile de asigurări. Spre exemplu, o persoană de 32 de ani, care avea un salariu mediu de 5000 de lei, a decedat în urma unui accident de muncă din cauza că angajato­rul n-a respectat legislaţia mun­cii.

Conform legii securităţii şi să­nătăţii în muncă, familiei îndu­rerate i se plăteşte o indemniza­ţie unică egală cu salariul mediu anual al angajatului decedat, în­mulţit cu numărul de ani pe care el nu i-a trăit până la pensie. Asta înseamnă un milion opt sute de mii de lei. În acest caz compania e falimentată pe loc. Din această cauză angajatorii caută să se es­chiveze de la responsabilitatea care le revine, ca să evite această plată.

- Cum lucrează mecanismul de stabilire a indemnizaţiilor unice?

– Este unul depăşit de timp. La noi, după finalizarea cerce­tării la locul de muncă, conform rezultatelor din procesul verbal angajatorul îi propune famili­ei îndurerate o sumă de bani și dacă aceasta nu e de acord, este îndemnată să meargă în instanța de judecată. Iar acolo, din păcate, deseori câştigă cei care au mai mulţi bani. Despre atitudinea unor angajatori față de cercetarea accidentelor de muncă ne vorbeşte şi statistica – aproape 28% din accidentele de muncă nu se comunică la timp Inspecției Muncii, sindicatelor de ramură.

RM s-a angajat să transpună sub formă de acte normative mai multe directive ale UE, conform politicii de bună vecinătate și parteneriat, inclusiv și cele ce ţin de securitatea şi sănătatea la lo­cul de muncă. Dar până acum, în afară de legea menționată, avem doar patru hotărâri de Guvern care se referă la cerinţele minime de securitate. Restul noi le-am avizat pozitiv şi le aşteptăm cu mare nerăbdare. Numai având aceste normative aprobate, noi putem cere respectarea lor de că­tre angajator.

Ion GUZUN

i.guzun@vocea.md

Foto: Ghenadie ZLATIN