Muncitorii de la PepsiCo în Lahore continuă lupta pentru drepturile lor, unindu-se împotriva unui management care refuză să recunoască organizația sindicală și cererile lor.
Sute de membri de sindicat, susținuți de Federația lucrătorilor din domeniul alimentației și comunitățile muncitorești din Pakistan, s-au adunat la poarta fabricii, în noiembrie curent, pentru a sublinia cererea lor privind încetarea hărțuirii membrilor de sindicat, demararea negocierilor colective și stoparea abuzurilor masive la locurile de muncă ocazionale.
Femeile care lucrează la PepsiCo Pakistan spun de ce îşi doresc sindicatul pe care compania refuză să-l înregistreze:
Samina Mehboob: ”Am lucrat timp de 11 ani ca ambalator la PepsiCo Frito-Lay. În 2008, am căzut de pe mașină și mi-am pierdut cunoștința. Am stat întinsă pe podea timp de aproape două ore, până a fi dusă la spital. Aveam nevoie de 10 copci la cap. Compania nu și-a asumat cheltuielile medicale, așa că a trebuit să cheltui toți banii pe tratament. După patru zile a trebuit să mă întorc la muncă, pentru că nu am dorit să-mi pierd salariu meu zilnic. Vreau ca PepsiCo să ofere lucrătorilor asigurare medicală”.
Anwar Bibi: ”Am lucrat la fabrica PepsiCo din Lahore Frito-Lay timp de cinci ani, în departamentul de deșeuri, sub nici o formă de angajare, fără nici un sistem de salarizare. Întotdeauna ajungeam la fabrică la ora 5:00 și dacă întârziam doar câteva minute, nu mai munceam, deoarece poziția mea era deja ocupată de o altă angajată contractată, care a sosit mai devreme decât mine. Împreună cu celelalte angajate, în fiecare zi ne adunăm în fața porții fabricii şi întrebăm dacă putem obține un loc de muncă. Dacă nu obținem loc de muncă, am pierdut timpul și trebuie să plătim transportul înapoi spre casă. Compania spune că acest lucru nu este problema lor – atunci cine este responsabil”?
Khadim Hussain: ”Am venit să lucrez la PepsiCo în 2009 și de atunci am lucrat în condiții de muncă precare, cu nici un loc de muncă garantat pentru a doua zi. Am lucrat în diverse departamente, în ultimii trei ani am lucrat ca hamal în departamentul de fier vechi. Am o problemă cu piciorul și nu pot transporta greutăți, dar conducerea niciodată nu a luat în considerație acest lucru. Am depus de multe ori plângeri la autoritățile de supraveghere, dar nu s-a întreprins nici o acțiune. După aderarea la sindicat, conducerea a pus presiune asupra mea și a decis să mă transfere la un alt departament, dacă aș părăsi sindicatul. Am refuzat această ofertă și poziția mea rămâne precară. Eu susțin sindicatul meu și cer un statut permanent de muncă”.
După ce, în luna iulie curent, angajați fabricii au reușit să creeze și să înregistreze un sindicat cu 650 de membri, acordându-li-se în mod oficial dreptul la negocieri colective, conducerea PepsiCo din Lahore a reacționat prin atacarea drepturilor acestora. Membrii de sindicat au fost vizați pentru proceduri disciplinare cu privire la acuzații false și liderul sindicatului a fost transferat în afara fabricii, pentru a preveni contactul cu membrii. Compania a înregistrat un sindicat fals, care pretinde a reprezenta lucrătorii în două locații diferite, în scopul de a submina cererea lucrătorilor Lahore de a avea un acord colectiv negociat. Membrilor de sindicat le sunt refuzate orele suplimentare și sunt presaţi să părăsească sindicatul creat de ei.
Angajatele au fost foarte active în lupta pentru dreptul la crearea sindicatului la întreprindere, făcând demonstrații în mod regulat și solicitând recunoașterea sindicatului şi statutul de angajați permanenți. Cu toate acestea, raportul constată că din mai mult de 1500 de muncitori angajați la fabrică pe parcursul anului trecut, doar 134 au avut un statut de angajați permanenți.