Preşedintele Consiliului Sindicatului Lucrătorilor din Industria Uşoară, dna Nadejda Rusnac
- Eticheta de brand moldovenesc îşi spune tot mai des cuvântul în ultima perioadă, la noi în ţară. Cărui fapt se datorează acest lucru?
– Cu o idee comună a Asociaţiei Patronale din Industria Uşoară (APIUS), în frunte cu Fiodor Iacovlenco, cu foarte mult efort şi insistenţă din partea mai multor patroni, cu ajutorul Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), care promovează anume producţia autohtonă, s-a creat ideea de brand şi promovarea acestuia. „Din inima brandurilor moldoveneşti” este practic „rugăciunea” cu care s-a avântat producţia autohtonă pe piaţă. O idee foarte bună care s-a născut în ramura industriei uşoare, însoţită de acţiuni de promovare, încununate, după părerea noastră, de succes. Produsele fabricate la noi sunt moderne, de o bună calitate şi la un preţ accesibil, corespund tendinţelor de modă. Dar din păcate, încă se află la faza incipientă de dezvoltare.
Trebuie de înţeles că producţia autohtonă nu este realizată pentru podiumuri de modă, ci pentru oamenii de rând care trebuie să înţeleagă că atât calitatea, cât şi stilul le pot găsi aici, acasă.
- La ce nivel de dezvoltare se află brandurile din ţara noastră?
– Mentalitatea populaţiei noastre încă stagnează la acest capitol, noi avem o concurenţă foarte mare pe piaţa autohtonă cu firmele din China, Polonia, Turcia care vând producţia la un preţ foarte mic. Dar trebuie ştiut că pentru a produce ceva de calitate, trebuie mulţi bani. De exemplu „Ionel”, această întreprindere şi-a creat un nume şi un brand de aproape 70 ani pe piaţa Republicii Moldova şi îl păstrează până astăzi, la fel „Artima”, „Zorile”, „Bălţeanca”. Noi încă promovăm valorile din trecut. Atunci era un lux să-ţi cumperi o haină din altă ţară. Dar vremurile s-au schimbat, şi la noi acasă avem branduri.
- Hainele moldoveneşti pot cuceri pieţe străine?
– Aproape toate întreprinderile noastre au capital străin. Este un mare avantaj acest lucru. În plus, întreprinderile noastre au recurs la nişte şiretlicuri. De exemplu, fabrica „Ionel” are trei branduri: Giovani Primo, Prima Biella şi Ionel. Şi asta pentru a atrage cumpărătorii prin denumirea străină. Noi deja am început o serie de acţiuni de promovare peste hotare. Patronii permanent se află prin deplasări, pe la expoziţii, prin toată Europa. Şi, apropo, să ştiţi că brandurile noastre sunt remarcate şi apreciate la justa valoare. Este un proces mai anevoios să ieşi pe o piaţă străină, în primul rând, este nevoie de ajutorul statului pe care noi nu-l avem.
- Menţionaţi prin 2011 într-un comunicat despre economia tenebră în industria uşoară şi despre faptul că în cadrul acesteia angajaţilor le sunt lezate drepturile de muncă, că sunt lipsiţi de garanţiile sociale. Ce s-a schimbat de atunci?
– Practic nimic. Cândva industria uşoară, alături de agricultură, era cea mai prosperă ramură pentru economia ţării. Acum însă industria uşoară a îmbrăcat şi ea plapuma tenebră. Muncitorii de la întreprinderile mari lucrează trei-patru luni, acumulează experienţă şi apoi pleacă la întreprinderi tenebre care achită „salarii în plic”. Şi angajatorii îi primesc cu braţele deschise deoarece au şcoală, au instruire, pot lucra.
Întreprinderile de la noi au şcoli extrem de bune, seminare, instructori, care dau calificări înalte muncitorilor. Dar pentru că respectă legislaţia, nu pot asigura salarii mai mari, şi astfel pierd braţele de muncă.
- Care sunt problemele cu care se confruntă întreprinderile în care există organizaţii sindicale?
– Deficit de braţe de muncă. În Chişinău sunt doar două şcoli profesionale care pregătesc cusătorese doar pentru cusut individual. Dar acesta diferă de procesul cu care lucrează întreprinderile noastre. La întreprinderi fiecare execută o parte din lucru, creându-se un proces comun în care toţi depind unul de altul. Anume din acest considerent majoritatea aleg să-şi deschidă ateliere individuale şi ocolesc întreprinderile. O altă problemă este migraţia peste hotare, forţele apte de muncă aleg drumul străinătăţii şi aici practic toate ramurile au de suferit, nu doar industria uşoară.
- O situaţie îmbucurătoare la capitolul apartenenţă la sindicat, ce face de fapt sindicatul de ramură pentru a-i atrage pe muncitori?
– Da, noi avem aproximativ 4600 de membri de sindicat. Şi asta ar însemna că aproape 95 de procente din angajaţi sunt membri de sindicat. Există instituţii unde toţi angajaţii sunt membri de sindicat şi cu asta ne mândrim enorm. Este o situaţie mai bună comparativ cu alte ramuri.
Firmele din exterior ne fac mare concurenţă pentru că îşi vând ieftin producţia
Ţin să menţionez că sindicatul nostru este foarte puternic. Liderii sindicali din organizaţiile primare lucrează intens. Datorită sindicatelor, toate cele 13 întreprinderi unde există organizaţii sindicale au încheiat contracte colective de muncă, au cât de cât condiţii decente de muncă, ceea ce ar însemna apă caldă, duşuri, apă potabilă de băut. Am obţinut foarte multe facilităţi, sunt întreprinderi care plătesc drumul tur-retur la lucrători, sunt care doar tur, au reduceri la masă, depinde 20-30%. Noi muncim foarte mult pentru a recruta membri de sindicat, dar lumea la noi e disperată şi uneori acest procent din salariu îi manipulează şi acceptă condiţii tenebre.
- Ce fel de cazuri de nerespectare a drepturilor angajaţilor aţi sesizat în întreprinderile unde există organizaţie sindicală?
– Avem probleme, dar le depăşim deoarece patronii de la întreprinderi sunt înţelegători. Mari încălcări nu avem, dar oricum sunt plângeri, mai ales cu privire la pericolele de accidente la locul de muncă. Şi asta pentru că fabricile sunt vechi, cu un utilaj învechit şi asta cam pune semne de întrebare.
Spre exemplu, sistemele de ventilare. Pentru a le schimba este nevoie de foarte mulţi bani. Dar cerinţele sunt cerinţe şi salariaţii vor condiţii.
Patronii fac tot posibilul să ajungă la un consens cu angajaţii, iar noi monitorizăm continuu acest lucru.În urma sesizării sindicatelor toate întreprinderile au schimbat geamurile, au izolat termic pereţii, au asigurat cu coolere pentru apă. Se depun toate eforturile pentru a respecta dreptul la sănătate şi condiţii de muncă inofensive. Există însă şi accidente, mai ales la fabricile de covoare. Deoarece utilajul este specific şi dificil.
Noi avem un specialist foarte bun pentru securitatea şi sănătatea în muncă şi suntem practic mereu la întreprinderi, facem seminare, instruiri etc.
- Aţi menţionat mai mult despre investitorii străini. Şi totuşi care sunt beneficiile acestora la fabricile de la noi?
– Pe lângă faptul că oferă locuri de muncă şi posibilitatea funcţionării fabricilor, aceştia mai asigură munca decentă. Cum? Foarte simplu. În cerinţele lor intră mai multe puncte şi anume, cercetarea minuţioasă a fabricii.
Un fel de audit, dacă există securitatea în muncă, dacă există condiţii decente de muncă, etc. Şi dacă se respectă totul, se încheie contract, dacă nu, atunci patronul rămâne fără investitor şi respectiv fără bani.Astfel patronul volens-nolens respectă salariaţii oferindu-le condiţii decente de muncă.
Rodica VÎLCU
Foto: Ghenadie ZLATIN