Pentru a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă sunt necesare reforme în domeniul de reglementare

Un nou raport al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) constată necesitatea unor reforme de reglementare și a politicilor de îmbunătățire a calității locurilor de muncă atipice.

Raportul ”Forme atipice de muncă în lume: conștientizarea provocărilor, identificarea perspectivelor”, arată o creștere a formelor atipice de ocupare (non-standard forms of employment – NSFE) la nivel global, inclusiv a muncii temporare, munca cu fracțiune de normă, subcontractarea, auto-angajarea și relațiile de muncă ascunse.

„Formele atipice de angajare nu sunt noi, dar ele au devenit o trăsătură mai răspândită a piețelor muncii contemporane. Avem nevoie să ne asigurăm că toate locurile de muncă oferă lucrătorilor venituri adecvate și stabile, protecție împotriva riscurilor profesionale, protecție socială și dreptul de organizare și negociere colectivă, dar și că angajații cunosc identitatea angajatorului”, a declarat Deborah Greenfield, adjunctul directorului general pentru politică, OIM.

Locurile de muncă atipice pot asigura accesul la piața forței de muncă. Totodată, chiar dacă  ele pot oferi o oarecare flexibilitate lucrătorilor și angajatorilor, raportul avertizează că acestea, adesea, pot provoca neliniști mari muncitorilor. În țările unde locurile de muncă atipice sunt larg răspândite, lucrătorii riscă să intre într-un cerc vicios, riscînd să intre în șomaj. Lucrătorii angajați în baza contractelor cu o durată determinată de muncă pot suporta penalități salariale de până la 30 la sută, comparativ cu lucrătorii angajați pe termen nedeterminat, care efectuează lucrări similare.

În unele cazuri, în special atunci când raporturile de muncă nu sunt stipulate clar în acordurile contractuale, există dovezi că lucrătorii întâmpină dificultăți în exercitarea drepturilor lor fundamentale la locul de muncă, nu au acces la prestațiile de asigurări sociale și la instruire la locul de muncă. De asemenea, printre lucrătorii ce prestează muncă atipică sunt mai frecvente cazurile de accidentări la locul de muncă.

Locurile de muncă atipice pot avea consecințe serioase pentru întreprinderi. „Profiturile pe termen scurt și flexibilitatea de pe urma ocupării non-standard pot fi umbrite de pierderile de productivitate pe termen lung. Sunt dovezi că firmele care angajează sub forme atipice tind să investească tot mai puțin în formarea profesională a angajaților temporari și permanenți, precum și în tehnologiile de creștere a productivității și a inovării „, a declarat Philippe Marcadent, șef al unității care a elaborat raportul.

„Utilizarea pe scară largă a formelor atipice de ocupare poate consolida segmentarea pieței forței de muncă și să conducă la o mai mare volatilitate a ocupării, având și consecințe asupra stabilității economice. Cercetările arată că lucrătorii temporari și cei ”la chemare” întâmpină mai multe dificultăți în obținerea accesului la credite și locuințe, ceea ce-i face să tergiverseze întemeierea unei familii”, a adăugat el.

Raportul a identificat tendințele-cheie în ocuparea atipică. În țările industrializate, diversificarea muncii pe fracțiune de normă sau „la chemare”, inclusiv munca  pe ”contracte de muncă cu timp zero”(fără un număr minim garantat de ore), are tangențe cu munca ocazională în țările în curs de dezvoltare. În Marea Britanie 2,5 la sută din angajați au fost pe zero ore la sfârșitul anului 2015. Zece la sută din forța de munca din SUA are un program de lucru neregulat și ”la chemare”, ceea ce afectează grav situația lucrătorilor cu venituri mici.

În Bangladesh și India, aproape două treimi din forța de muncă este ocupată ocazional, iar în Mali și Zimbabwe – unul din trei angajați. În Australia, unde ocuparea forței de muncă ocazională ține de o categorie aparte de muncă, unul din patru angajați este ocazional.

Țările din Asia au raportat creșterea diferitelor forme de muncă: de o singură dată, de împrumut, subcontractată și externalizată.  În industria prelucrătoare indiană, rata lucrătorilor care muncesc pe bază de contract a crescut de la un nivel neglijabil la începutul anilor 1970 – la 34,7 la sută în 2011-2012.

Deși ocuparea atipică a devenit mai răspândită, raportul a constatat divergențe importante în utilizarea acesteia între firme, chiar și în cadrul aceleiași țări și industrii. Printre firmele din sectorul privat din peste 150 de țări, mai mult de jumătate din întreprinderi nu au folosit munca temporară, în timp ce aproximativ 7 la sută au utilizat-o intensiv (cu mai mult de jumătate din forța de muncă a acestora pe contracte temporare).

Raportul OIM a formulat patru recomandări referitor la politicile de îmbunătățire a calității locurilor de muncă atipice:

În primul rând, este necesar de înlăturat lacunele din domeniul de reglementare,  inclusiv implementarea politicilor care să asigure un tratament egal tuturor lucrătorilor, indiferent de tipul contractelor lor de muncă; politici de stabilire a minimului garantat de ore și care limitează variabilitatea graficelor de lucru; măsuri legislative aplicabile, care să soluționeze problema clasificării eronate a formelor de ocupare; măsuri de interzicere a utilizării ocupării forței de muncă atipice, pentru a înlătura abuzul, precum și atribuirea de obligații și responsabilități în raporturile de muncă care implică mai multe părți.

În al doilea rând – consolidarea negocierii colective, inclusiv prin construirea capacității sindicatelor de a reprezenta lucrătorii din sectorul atipic și extinderea acordurilor colective pentru acoperirea tuturor lucrătorilor dintr-un sector sau categorie ocupațională. În plus, toți lucrătorii trebuie să aibă acces la libertatea de asociere și drepturile de negociere colectivă.

În al treilea rând – consolidarea protecției sociale prin eliminarea sau micșorarea pragurilor privind numărul minim de ore, veniturile sau durata de angajare, ceea ce acordă dreptul muncitorilor de a se bucura de protecție socială; oferirea unei mai mari flexibilități sistemelor de protecție socială în ceea ce privește mărimea contribuțiilor lucrătorilor, oferindu-le dreptul la prestații și permițând întreruperea contribuțiilor și sporirea portabilității prestațiilor. Aceste modificări trebuie să fie completate de politice universale, care să garanteze un nivel de bază de protecție socială.

În al patrulea rând  – punerea în aplicare a politicilor sociale și de ocupare, care ar permite crearea locurilor de muncă și satisfacere atât a nevoilor profesionale ale lucrătorilor, cât și responsabilitățile familiale, îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă.

Sursa: www.ilo.org