Republica Moldova urcă o treaptă în clasamentul Human Capital Index

Țara noastră ocupă locul 62 din 130 de state în clasamentul Human Capital Index  2017 realizat de către World Economic Forum. Adică, a urcat cu o treaptă mai sus față de anul trecut, când se plasase pe poziția 63.

Clasamentul Human Capital Index măsoară profilul fiecărei țări în funcție de patru dimensiuni: Capacity, care indică, în principal, investițiile anterioare în educație formală, Deployment reflectă aplicarea practică și acumularea de abilități prin intermediul muncii, Development vorbește despre educația formală a viitoarelor generații de angajați și perfecționarea competențelor sau recalificarea angajaților existenți, și Know-how dezvăluie cât de mult se folosesc în piața muncii abilitățile specialiștilor din anumite domenii.

La ce servesc aceste date? Dincolo de faptul că vorbesc despre  poziția pe care o ocupă o țară în fiecare din aceste domenii, Human Capital Index reprezintă un indicator care este folosit de companiile multinaționale pentru a-și planifica strategia viitoare privind forța de muncă. Or, cum se menționează în raportul anexat, felul cum își dezvoltă o țară capitalul uman poate deveni un factor determinant din perspectiva succeselor pe termeni de lungă durată.

Republica Moldova stă mai bine la capitolul Capacity, adică în ce privește investițiile efectuate în alfabetizare, educație primară, gimnazială, liceală. Din păcate, țara noastră, înregistrează un scor mai prost în acest clasament pe dimensiunea Know-how ce vizează disponibilitățile și abilitățile angajaților, complexitatea economică. De asemenea, cedăm și în ce privește calitatea sistemului educațional, rata antrenării în sistemul universal de educație. De aceea, autorii raportului ne avertizează că fără o politică de atragere și retenție a talentelor, investițiile vor merge în altă parte.

Oleg Budza, președintele Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, confirmă că în economia țării începe să vină tot mai multe investiții, mai ales, în unele ramuri ale industriei autohtone, precum producerea cablurilor, textile, alte sfere ale industriei ușoare. Însă, apare altă problemă.  Mulți patroni, manageri de întreprinderi se plâng de lipsa specialiștilor calificați.  De aceea, noi, sindicaliștii, subliniază dumnealui, îi întrebăm pe reprezentanții patronatelor ce întreprind dumnealor pentru a rezolva această problemă, ce venituri alocă pentru instruirea lucrătorilor, pentru perfecționarea abilităților angajaților?  Din păcate, trebuie să constatăm că o bună parte dintre conducătorii întreprinderilor din țară nu se grăbesc să aloce bani pentru pregătirea personalului la nivelul cerințelor actuale.

O altă problemă este că se cer a fi aplicate formule noi de a pregăti cadrele. Bunăoară, la noi foarte mult se vorbește despre introducerea, aplicarea învățământului dual. În acest sens, a fost studiată, analizată experiența acumulată din Germania, Austria, țări care alocă mai bine de 2 milioane de euro, pentru a perfecționa învățământul dual din RM, care este o metodă avansată de instruire, deoarece 70 procente din procesul de studii presupune organizarea lecțiilor practice  direct la întreprindere, iar 30 procente sunt dedicate teoriei. Astfel încât, în 2-2,5 ani se poate pregăti un specialist bun.

De asemenea, trebuie schimbată mentalitatea pedagogilor, deoarece chiar indicatorul Human Capital Index indică o calitate scăzută  a procesului de educație. Dar, pentru aceasta este nevoie de a selecta cei mai buni profesioniști în calitate de profesori ai școlilor profesionale și de a-i remunera adecvat, încât salariile lor să nu fie mai mici decât salariile angajaților de la întreprinderi. Adică, urmează a fi consolidat prestigiul pedagogilor din școlile ce pregătesc specialiști pentru economia națională, mai ales a celor cu studii medii.

Aceste aspecte se află mereu în centrul discuțiilor noastre pe care le avem cu patronatele. În această ordine de idei, ne este de folos experiența colegilor din Suedia, care ne-au relatat că în cadrul negocierilor cu patronatele locale insistă pentru alocarea unei anumite sume de bani din venituri pentru pregătirea, formarea continuă a specialiștilor. Or, pentru ei contează 3 momente, și anume: că un angajat trebuie să fie de-o calificare înaltă, ca să merite un salariu bun; un angajat trebuie să cunoască suplimentar vreo 2-3 specialități, încât în cazul pierderii locului de muncă să se poată transfera la altul; pe parcursul anului, un angajat trebuie să fie antrenat în continuu în procesul de recalificare. De pildă, în Coreea de Sud, Japonia, Suedia, an de an, 70-80 procente din numărul de lucrători sunt implicați în procesul de perfecționare a calificării, pe când în Moldova, Rusia, Ucraina, acest indicator constituie doar 4-5 procente. În aceste condiții, oare este posibil, ca la nivel profesional, un lucrător de la o întreprindere din RM să facă față  unui salariat de la o companie, să zicem, suedeză?

Da, noi cerem ca să fie majorate salariile lucrătorilor de la întreprinderi, dar, în același timp, recomandăm patronilor noștri să aloce investițiile necesare pentru recalificarea angajaților și dezvoltarea cu competențe necesare de muncă, pentru ca aceștia să-și merite salariile înalte așa cum se procedează în țări dezvoltate, precum Suedia.

Pentru informații suplimentare contactați: Departamentul mass-media și relații internaționale, la (022) 266590 sau press@cnsm.md