„Sindicatul nu uită de trecutul omului, are grijă de prezentul lui şi se gândeşte la viitoru-i”

“Munca la negru” şi “salariile în plic” au devenit astăzi un fenomen care afec­tează tot mai mult economia şi bunăstarea Republicii Moldova. Ce implică acest flagel al economiei tenebre şi cum trebuie combătut, povesteşte preşe­dintele Federaţiei Sindicatelor din Construcţii şi Industria materialelor de Construcţii „ SINDICONS”, Victor Talmaci.

- Dle Talmaci, „munca la ne­gru” şi „salariile în plic” pa­ralizează de mai mult timp economia RM, statistica ara­tă că în construcţii situaţia e gravă la acest capitol. Ce aveţi a spune?

– Aşa este, şi cel mai dureros e că ramura construcţiilor şi a materialelor de construcţii a fost cel mai grav afectată de criza eco­nomică şi pe lângă aceasta, de cel mai mare viciu, „munca la ne­gru”. Rădăcinile acestui flagel au început a creşte din primii ani ai declarării independenţei şi su­veranităţii RM, dar mai concret, atunci când în economia naţiona­lă s-au început reformele. În pri­mul rând, sectorul construcţiilor şi industriei materialelor de con­strucţii a fost printre primul care a trecut la procesul de privatizare şi anume aceasta a constituit ca­uza primordială a unei economii tenebre. Ca să combatem acest flagel, trebuie să lucrăm umăr la umăr în parteneriat. Şi asta de­oarece odată cu reorganizările în ramurile economiei naţionale, noi, sindicatele, pledăm pentru dezvoltarea parteneriatului soci­al la toate nivelurile. Cu unitatea economică, cu patronii, astfel acest dialog social să aibă o co­notaţie nu doar declarativă, dar reală.

- Cine se face vinovat de anga­jarea ilegală sau semilegală, angajatorii sau salariaţii?

– Cu regret, oamenii sunt vino­vaţi direct. Dacă vorbim de anga­jatori, aceştia au fost interesaţi să nu respecte legislaţia, mai puţin să plătească statului şi mai mult să le revină în buzunare. Eu nu pot însă învinui pe cineva direct. Salariaţii deseori acceptă condiţii ilegale. Ei nu au voinţa de a se apropia de liderul sindical şi de a-şi spune problemele. Se acceptă tacit această situaţie, şi cu anii ră­dăcinile acestui flagel s-au adân­cit. Sunt de vină toate părţile. Atunci când la insistenţa noastră am vrut să înaintăm această pro­blemă Comisiei Naţionale pentru Consultări şi Negocieri Colec­tive, la nivel de ramură, nu prea am fost înţeleşi de angajatori. Ei sunt unitate economică care ac­tivează în acest stat. Şi trebuie să respecte legea. Şi atunci când nu se face asta, angajatul practic se transformă în sclav.

- Ce a întreprins Federaţia „Sindicons” pentru a dimi­nua fasciculele economiei te­nebre?

– Am elaborat un plan comun de acţiuni şi aici noi am căzut de acord ca sancţiunile să fie apli­cate nu numai angajatorilor care folosesc „munca la negru”, dar şi salariaţilor care acceptă această muncă. Asta înseamnă că ei sunt complici. Contabilitatea dublă este ilegală. Dar la noi practic asta e la ordinea zilei.

Ramura construcţiilor a fost cel mai grav afectată de criza economică şi de „munca la negru”

Anume din acest considerent noi împreună cu sindicatele de ramură am organizat anul trecut un marş de sensibilizare a socie­tăţii privind „munca la negru” şi consecinţele acesteia. Noi nu ne-am oprit aici. În Convenţia Co­lectivă la nivel de ramură, care este semnată de trei parteneri: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor din Republica moldova, Federaţia Patronală „Condrumat” şi Federaţia „Sin­dicons” am stabilit un punct co­mun care sună cam aşa „Elabora­rea măsurilor pentru combaterea economiei informale care a că­pătat dimensiuni îngrijorătoare de natură să aducă prejudicii în­semnate mediului economic din ramură”. La nivel de structuri de stat lucrul acesta se discută nu de ieri sau de azi, dar de demult.

- Sunt prevăzute amenzi pen­tru angajatorii ce promovează economia tenebră?

– Da, există amenzi, s-a modi­ficat Codul Contravenţional ia­răşi la insistenţa sindicatelor, dar cred că numai cu amenzi nu poţi face nimic. Foarte mult depinde de atitudine, de verticalitate. Da, poate privaţiunea de libertate ar fi o soluţie, dar ce vom umple puşcăriile, pentru că astfel de ca­zuri sunt mii. Сred că statul tre­buie să aibă o politică foarte dură faţă de această problemă. Măcar să se respecte ceea ce este prevă­zut în planul de acţiuni. Haideţi să respectăm şi să intervenim la timp.

- Cum sunt trataţi tinerii care sunt încadraţi la muncă în această ramură. Câţi ar fi în statistici?

– Cu părere de rău, în ramura noastră nu prea sunt tineri, fiind­că aceasta nu este foarte atracti­vă pentru ei. Şi vă spun de ce, în primul rând condiţiile de muncă sunt dificile. Salariile, care sunt foarte mici, şi iată tineretul cred că este unicul care nu acceptă imediat aceste condiţii care sunt impuse de angajatori. Totuşi, cei care acceptă să lucreaze, noi prin intermediul Consiliului Tinere­tului din cadrul Federaţiei „Sin­dicons” încercăm să-i atragem la toate evenimentele organizate de noi conform planului nostru de acţiuni. Chiar recent cu sprijinul financiar al Sindicatului Creştin din Olanda (CNV), am realizat unele proiecte pentru tineri.

- Care sunt la etapa actuală relaţiile dintre sindicatele de ramură şi Ministerul de re­sort?

– Avem o lege cu privire la consultări şi negocieri colective care este în vigoare. Aşadar, noi mizăm pe un parteneriat social de ramură cât mai efectiv şi atâ­ta timp cât preşedintele Comisiei pentru Consultări şi Negocieri Colective este, conform legii, un viceministru, noi am dori ca atitudinea ministerului să se schimbe în favoarea consolidă­rii dialogului social. O dată ce avem semnată această Convenţie Colectivă de muncă ea trebuie să fie îndeplinită. Probleme la nivel de ramură sunt o mulţime. Şi în anul trecut, Comisia s-a întâlnit doar o singură dată, deşi avem foarte multe de discutat. Cu toate acestea, vreau să spun că parte­neriatul social din ramura con­strucţiilor este unul dintre cele mai viabile. Noi am fost primii care am constituit, pe lângă Co­misia Tripartită, un Consiliu de specialitate privind organizarea normării muncii. Şi astfel noi am obţinut din partea statului ca să fie organizată metodologia pri­vind normarea muncii.

- Ce are acum pe masa de lu­cru Federaţia „ Sindicons”?

– Noi am constituit Comitetul sectorial pentru formarea profe­sională în domeniul construcţi­ilor. Ne ocupăm intens de stan­dardele ocupaţionale noi. Vrem în Europa, deci trebuie să avem standarde europene. Noi mizăm pe persoanele care vin de peste hotare cu experienţa de acolo, dar şi pe instruirea muncitorilor de aici. Şi cerem recunoaşterea competenţelor muncitorilor care vin de peste hotare.

Cât despre standardele ocu­paţionale, noi am mai intro­dus specialitatea de zugrav şi lăcătuş instalator, tehnică sa­nitară. Ele deja sunt aprobate la Consiliul Naţional pentru Stan­darde Ocupaţionale şi suntem pe cale de a elabora standarde pentru încă unele specialităţi. Şi anume fierar, betonist şi pietrar-zidar. Un alt scop al nostru este să mai organizăm un Consiliu de specialitate în domeniul securită­ţii şi sănătăţii în muncă. Asta este o preocupare intensă pentru sin­dicate. Noi vrem ca condiţiile de muncă să fie aduse la un nivel cât de cât mediu, dacă nu înalt. Noi ca sindicat permanent instruim salariaţii noştri, mai ales pe cei care sunt membri ai comitete­lor pentru securitate şi sănătate în muncă. Chiar nu demult am organizat un seminar cu aceste persoane care au mandat speci­al pentru securitate şi sănătate. săptămâna aceasta avem un alt seminar de instruire pentru ast­fel de categorii de salariaţi şi per­manent vom monitoriza acest lucru.

Rodica VÎLCU

r.vilcu@vocea.md

Foto: Ghenadie ZLATIN