Specialişti şi experţi în domeniul salarizării muncii s-au pronunţat asupra lacunelor legislative în domeniul salarizării în Republica Moldova

Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova în colaborare cu Institutul Muncii a dat startul unui studiu asupra plăţii muncii în Republica Moldova. În acest context, pe data de 11 martie, la Institutul Muncii a fost organizat un atelier de lucru cu participarea specialiştilor şi experţilor în materie de salarizare a muncii, din mediul sindical, academic şi de stat.

Actualitatea studiului este determinată de interesul şi obligaţiunea CNSM de a răspunde multiplelor interpelări de la lucrători şi angajatori cu privire la caracterul distructiv al alin. (4), art. 14 din Legea salarizării, nr. 847 din 14.02.2002, care, indirect, facilitează fenomenul achitării salariilor „în plic”. De asemenea, CNSM este interesată de ridicarea calităţii argumentelor cu privire la plata muncii, aduse de partenerii sociali în procesul consultărilor şi negocierilor colective, de unificarea, dar şi de aprofundarea înţelegerii categoriilor şi abordărilor generale şi specifice cu privire la plata muncii.

Participanţii la atelier au susţinut propunerea CNSM de modificare a alin. (4), art. 14 din Legea salarizării, nr. 847 din 14.02.2002, în vederea substituirii cuvintelor „cuantum lunar total al salariului unui angajat” cu sintagma „salariul tarifar pentru categoria I de calificare la nivel de ramură sau de unitate” pentru a se asigura respectarea art. 4 din aceiaşi lege şi a contribui la diminuarea fenomenului achitării salariilor „în plic”.

Prin acţiunile sale, CNSM vrea să dovedească o atitudine responsabilă, profesionistă şi susţinută atît de membrii de sindicat, cît şi de comunităţile academice şi cele ale societăţii civile faţă de problemele legate de dezvoltarea sistemelor de salarizare în Republica Moldova.

În cadrul atelierului, au fost identificate şi alte probleme în domeniul salarizării, specifice pentru sectorul bugetar şi cel real al economiei naţionale, cît şi pentru unele ramuri, precum ar fi agricultura, sănătatea, educaţia şi ştiinţa, servicii publice etc..

În ultimă instanţă, s-a constatat că, pentru dezvoltarea şi perfecţionarea politicilor salariale, în contextual liberalizării pieţei muncii din Republica Moldova, pe fundalul nivelului scăzut al plăţii muncii, tendinţei angajatorilor de a subaprecia costul forţei de muncă, dar şi scăderii culturii muncii, a capacităţii de negociere a lucrătorilor, deteriorării sentimentului de încredere şi solidaritate, e nevoie atît de voinţă politică şi presiune socială, cît şi de organizarea unor capacităţi de elaborare a mecanismelor şi instrumentelor de punere în funcţiune a cadrului legislativ (indicatori şi criterii de evaluare a performanţelor, sisteme de organizare şi normare a muncii, sisteme de formare continuă la locul de muncă, sisteme de motivare a muncii etc.).

În concluzie, menţionăm că salariul este o categorie economică, legată în primul rînd de productivitatea muncii, dar şi o categorie socială, care asigură securitatea socială a populaţiei. Sindicatele trebuie să opereze între aceste două paradigme, asigurînd prin consultări şi negocieri colective garanţii minime decente şi echitabile în domeniul salarizării, dar şi să contribuie la crearea condiţiilor pentru dezvoltarea capitalului uman şi creşterea ponderii cheltuielilor pentru retribuirea muncii în preţul de cost al mărfurilor şi serviciilor.

Liliana Postan, dr.responsabil cercetări, Institutul Muncii